inveterat - în care s-a înrădăcinat un rău/ defect

învederat - clar, evident

muză - zeiță, entitate mitologică care-i inspiră pe artiști și poeți

a declama - Vorbire pe un ton exagerat prin gesturi teatrale

emfatic - bombastic, nenatural

exuberant - care-și exprimă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare

metafizic - care ține de lumea ideilor pure, speculațiile filosofice ( format din grecescul meta - dincolo de)

perora - a vorbi mult, pe un ton insufletit si emfatic, a dezbate, a sustine cu inflacarare o problema.

A Cincea Elegie - Nichita Stănescu

N-am fost suparat niciodata pe mere
ca sunt mere, pe frunze ca sunt frunze,
pe umbra ca e umbra, pe pasari ca sunt pasari.
Dar merele, frunzele, umbrele, pasarile
s-au suparat deodata pe mine.
Iata-ma dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, pasarilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subtiri, racoroase.
Iata-ma condamnat pentru nestiinta,
pentru plictiseala, pentru neliniste,
pentru nemiscare.
Sentinte scrise în limba sîmburilor.
Acte de acuzare parafate
cu maruntaie de pasare,
racoroase penitente gri, hotarîte mie.
Stau în picioare, cu capul descoperit,
încerc sa descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranta...
si nu pot, nu pot sa descifrez
nimic,
si-aceasta stare de spirit, ea însasi,
se supara pe mine
si ma condamna, indescifrabil,
la o perpetua asteptare,
la o încordare a întelesurilor în ele însele
pîna iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
pasarilor. 

Radu Stanca - Fata și zmeul

Avea în braţe vipere,
Şi-n trupul zvelt un şarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.

Dar domnul ţării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.

Cruciş cad spadele acum,
Şi-n ochi mijeşte plânsul.
Un trup se prăvăleşte-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.

Dar fata-nmărmurită-n prag
Îşi rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul ! »